 |
| crosswalk.com |
Creaționismul și evoluționismul au fost în permanență considerate concepții divergente.
Să fie oare chiar așa?
Cu toate că sunt un adept al creaționismului și consider că evoluționismul în forma sa darwiniană ridică multe semne de întrebare, sunt anumite aspecte care m-au determinat să văd în creaționism și evoluționism două concepții complementare, două fațete ale aceleiași monede.
Citind Capitolul 1 al Genezei constatăm că Dumnezeu a creat regnul animal într-o manieră evoluționistă, pornind de la organismele mai puțin complexe (cele care trăiesc în apă), continuând cu păsările și animalele uscatului, pentru a ajunge, în cele din urmă, la ființa cea mai complexă, omul. Nu întâmplător primii reprezentanți ai regnului animal sunt marini câtă vreme aflăm, tot din Geneză, că la început Pământul era acoperit de ape, uscatul și animalele care trăiesc pe suprafața acestuia apărând ulterior.
În altă ordine de idei, studiind biologia, e imposibil să nu sesizăm, pe de-o parte prezența unei scări evolutive în regnul animal, iar pe de altă parte similitudinile dintre speciile aflate pe trepte evolutive consecutive.
Evoluționismul, așa cum rezultă din "Originea speciilor", care se bazează pe ideea de selecție naturală, pare o utopie. Dacă îl includem însă pe Dumnezeu în această concepție, ajungem să vorbim despre un evoluționism creaționist, care explică ceea ce nu poate fi explicat prin evoluționismul clasic. Ar putea fi această teorie în contradicție cu preceptele creștine? Puțin probabil, câtă vreme zilele Genezei, la fel ca trecerea de la o etapă la alta, nu sunt pe deplin cunoscute. Zilele ar putea foarte bine să fie ere, iar etapele creației să ia forma unei evoluții controlate de divinitate, pe parcursul acestor ere, situație în care vorbim despre un creaționism evoluționist.
Tind să cred că Teoria evoluționistă, având în vedere studiile observaționale pe care se bazează, este ca o partitură corectă citită într-o cheie greșită. Analizată din perspectiva creștină, ea capătă, însă, alte valențe și ne poate ajuta să înțelegem de unde venim și încotro ne îndreptăm.
1. Creationismul si evolutionismul sunt viziuni divergente. Ele nu sunt complementare, sunt opuse, cu precizarea ca creationismul (care nu este o teorie) se incadreaza ca mitologie, alaturi de celelalte mituri ale creatiei, din celelalte religii, si, astfel, creationismul (crestin) ar trebui pus fata in fata cu celelalte mituri, si nu cu o teorie stiintifica.
RăspundețiȘtergere2. Geneza este plina de eori si situatii absurde sau ridicole: de ex. in ziua a 3-a, Dumnezeu creeaza plantele, iar Soarele (si Luna), in ziua a 4-a. Si nu, nu este o metafora si nu exista nicio interpretare care sa reconcilieze acesta poveste cu teoriile astronomiei, geologiei si biologiei despre evolutia planetei si a vietii (sustinute de dovezi). Mitutl Genezei este un mit. Daca dovezile o contrazic, inseamna ca Geneza este eronata si doar o poveste, inventata si dezvoltata cu mii de ani in urma, in incercarea de a explica toata acesta extraordinara complexitate a lumii, de care oamenii devenisera constienti si de a gasi ordine si justificare pentru o lume, fundamental, ostila sau indiferenta, in cel mai bun caz.
3. Pe masura ce stiintele naturii si matematica au porgresat, locul si implicarea lui Dumnezeu sunt tot mai restranse (God Of the gaps).