An de an am sărbătorit Nașterea Mântuitorului, cântând colindele românești, dragi nouă tuturor, dar pentru prima dată, în acest an, am ascultat cu atenție versurile acestora și mi-am adus aminte de acea vorbă din bătrâni care spunea că adevărurile stau cel mai bine ascunse sub ochii noștri.
"Iisus s-a născut în sara de Crăciun" este unul din versurile unui colind pe care îl aud din copilărie, dar pe care abia acum l-am ascultat, abia acum l-am înțeles. Întotdeauna am pus semnul egal între Crăciun și Nașterea Mântuitorului, dar se pare că lucrurile nu stau chiar așa. Unii chiar încearcă să disocieze cei doi termeni, considerând că asocierea Crăciunului cu Nașterea Mântuitorului ar desacraliza al doilea eveniment, dar nici acest lucru nu cred că e tocmai adecvat. Sensul versului de mai sus este că Iisus s-a născut tocmai în seara de Crăciun, Crăciunul fiind o sărbătoare mai veche decât Nașterea Mântuitorului. Dacă pui semnul egal între Crăciun și Nașterea Mântuitorului construcția versului pare lipsită de sens. Și totuși, bunul simț popular, creator al unor astfel de capodopere, a avut întotdeauna o latură extrem de pragmatică, motiv pentru care mi-e greu să cred că ar fi putut să lase în colind un vers fără mesaj, fără sens. Am sărbătorit Nașterea Mântuitorului ani de-a rândul fără să mă întreb ce legătură are aceasta cu Moș Crăciun și bradul împodobit. La o primă vedere, niciuna. Tocmai de aceea sunt voci care spun că Moș Crăciun ar trebui dat la o parte. Din studiul izvoarelor istorice reiese, însă, că Moș Crăciun nu e tocmai un personaj laic, un uzurpator al Nașterii Mântuitorului, ci ar putea fi chiar Noe, protopărintele neamului omenesc postdiluvian, sugestiv in acest sens fiind și numele de Papa Noel dat de francezi aceluiași Moș Crăciun. Și parcă nici nu ai nevoie de dovezi istorice pentru a simți acea vibrație ancestrală lăuntrică pe care ți-o dau Moș Crăciun și bradul său împodobit. Cred că Moșul ar trebui privit ca un antemergător al lui Iisus, iar Crăciunul ca un preambul al Nașterii Mântuitorului. La fel cum Mântuitorul spune că a venit nu să strice, ci să împlinească legea, la fel cred că Nașterea Sa vine să împlinească Crăciunul, nu să îl desființeze.
***
Am crescut cu colindul "Deschide ușa, creștine", l-am cântat de nenumărate ori și, totuși, abia în acest an m-am oprit asupra versurilor "Noi la Viflaim am fost, unde s-a născut Hristos" întrebându-mă ce vor să transmită ele, de fapt. Până de curând, consideram acest colind ca pe o metaforă, dar, revenind la pragmatismul popular, îmi dau seama că sunt mari șanse să mă fi înșelat. Imaginea unui țăran român autentic spunând "Noi la Viflaim am fost" nu lasă parcă loc de îndoială că el, prin neamul său, prin înaintașii săi, chiar a fost la Viflaim, părtaș la Nașterea Mântuitorului. Acest "am fost" pare, pe de altă parte, un verb static, mai repede decât unul de mișcare, semnificând "acolo eram când s-a născut Hristos". Chiar dacă sună incredibil, există surse istorice care par a confirma această ipoteză. Spre exemplu, este documentat faptul că tracii, poporul din care provenim și noi, au migrat până în zona Israelului de astăzi, tribul trac al filistinilor dând, de altfel, și numele de Palestina. Și dacă e adevărat că înaintașii noștri erau în Israel la acea vreme, își găsesc ei vreun loc în povestea Nașterii? E greu de confirmat, dar, totuși, rămâne un mister în privința originii păstorilor, primii martori ai Nașterii Mântuitorului...
